Follow by Email

duminică, 10 aprilie 2011

Interviu cu domnul Pechi Ion din Cosesti

In toamna anului trecut doua eleve de la Scoala Cosesti au realizat un interviu cu unul dintre cei acei oameni care fac cinste comunei noastre, dar as putea spune, si neamului romanesc in general, dupa raspunsurile date de dumnealui. La cateva zile dupa vizita elevelor, domnul Pechi ne-a trimis cateva zeci de carti, donatie pentru scoala, fapt pentru care ii multumim si apreciem si mai mult caracterul dansului. Sa va dea Dumnezeu sanatate si putere in continuare!


  1. Cum va numiti?
  2. Unde v-ati nascut si ce scoli ati urmat?
  3. Ce stiti despre al doilea razboi mondial?
  4. Ce stiti despre comunisti si partizani?
  5. Ati intampinat greutati in viata?

                 PECHI GH. ION
                 S-a nascut  in comuna Cosesti, jud. Arges, in anul 1912.
                 In clasele primare Cosesti, unde am avut doi invatatori de toata  lauda, Nicolae Tarlescu si Nicolae Constantin. Am mers prima oara la scoala la  varsta de 6 an, dupa primul razboi mondial in 1917, cand invatatorii din sat se  intorsesera dupa front. Am avut colegi si de 16-17 ani, fiindca in timpul  razboiului invatatorii erau luati pe front.
 Am urmat apoi liceul Bratianu din Pitesti. Am absolvit facultatea de drept din  Bucuresti in anul 1933, cand am fost chemat sa efectuez serviciul militar, pe  care l-am efectuat timp de un an la regimentul 6 Artiliere din Pitesti.
 Viata era pe atunci una mai ordonata de cum este acum. Am avut conducatori  mari patrioti care au condus razboiul din 1916, preocupandu-i mai mult  interesele nationale decat cele de imbogatire cum sunt acum conducatorii din  prezent.
                In 1938 am fost numit procuror la Tribunalul Campulung, avansand apoi la judecator, presedinte de tribunal, iar in total in magistratura am lucrat 12  ani, cand in urma stabilizarii comunismului am fost dat afara si inlocuit de un  cioban de la Rucar care pretindea ca a facut studii juridice la seral si care nu  a durat in aceasta functie decat 6 luni. Am fost obligat apoi sa ma calific  muncitor, strungar la uzina de autoturisme din Campulung. In aceasta functie  am lucrat timp de 2 ani, cand datorita unei inspectii pe linia financiara de o  comisie din ministerul de cosnstructii de masini a gasit nereguli  economice, financiare si juridice in cadrul interprinderii foarte serioase si a  cerut sa stea de vorba cu contabilul sef al serviciului financiar si economic  punandu-le diverse intrebari de caracter juridic, economic si financiar,  ajungand si la jurisconsultul interprinderii. Acesta foarte sincer a spus ca el nu  se pricepe in meseria respectiva pe care o ocupa si ca este membru de partid.  Atunci a fost obligate conducerea sa gaseasca un jurist de meserie. S-a dus la  tribunal si a cerut sa le dea un asemenea specialist. Presedintele tribunalului  le-a spus :"Pai dumneavoastra aveti in interprindere unul din cei mai buni juristi  pe care-l folositi ca strungar!’’.
 Asa s-a dezmeticit conducerea si m-au numit consilier juritic , meserie in care  am lucrat la uzina respectiva timp de 12 ani.
 In 1966 cand s-a infiintat uzina de la Colibasi de autoturisme care printre  primii angajati trebuia sa-si angajeze si un consilier juritic. Si ministerul de  constructii de autoturisme Bucuresti, unde eram cunoscut ca un priceput in  aceasta meserie, mi-a dat dispozitia sa fiu transferat la uzina respectiva, unde  am lucrat 16 ani pana in anul 1974, cand m-am pensionat. Timp dupa care m-am  intors in comuna natala Cosesi unde am inceput sa fac agricultura.
  Am uitat sa semnalez si faptul ca am luat parte si la ultimul razboi  mondial, luptand pe frontul de rasarit in Uniunea Sovietica aproximativ un an.
 Am fost casatorit cu una din ficele preotului Aurelian Fuiorescu, sotie cu care  am 2 copii pe care am stiut sa-i pregatesc ca un bun parinte , ei fiind pregatiti ca  ingineri. Baiatul a lucrat ca inginer la uzina de autoturisme Pitesti, apoi a fost  transferat in ministerul de constructii de masini pana unde a lucrat aflandu-se  si in prezent. Fiica a lucrat ca inginera in ministerul industriei usoara, ajungand  pana la gradul de director general.
                  In casatorie am dus o viata de familie de buna intelegere, luptand cu  greutatiile pe care le-am intalnit in viata si pe care ni le-a creat cu multa  starnicie sistemul comunist.
                  In jud. Muscel (asa se numea atunci), comunistii s-au purtat ca peste tot, a  produs si in acest judet luptatori pentru libertate cum ar fi: Arsenescu si   fratii Arnautoiu, care au platit cu viata.
                Din viata pe care am trait-o in intreprindere pot spune ca, comunistii se socoteau  mai destepti, ca ei nu pot gresi, chiar, cand greseala este vizibila.
 Ar fi multe de spus,dar ma opresc cu greu aici...

                   In incheiere il rog pe domnul profesor sa aleaga din ce am spus eu, ceea ce   crede ca ar fi interesant de evidentiat.


                                      <<Reporteri: Banutescu Alexandra si Pechi Petronela>>
                                                   Clasa: a VIII – a, Scoala Cosesti

Un comentariu:

  1. Ooo da...interviul nostru!

    Ne cam prinde meseria de reporterite :]]

    Si multumim ca l-ati publicat...:)

    RăspundețiȘtergere